Excursie in Tinutul Sarii

De vreo doua saptamani ma tot gandeam si imi faceam diverse planuri unde sa fac o excursie de o zi, pentru mama mea, care in sfarsit dupa 7 ani de zile de cand a plecat sa lucreze in Grecia, a reusit sa vina acasa pentru sarbatorile de iarna. Ii place muntele foarte mult, asa ca trebuia sa fie cumva pe la munte, sa vedem si ceva zapada, daca tot in zona Iasului nu a nins deloc iarna aceasta.

Sigur am propus cateva destinatii la care mai fusesem, dar ea a venit cu o idee foarte buna, sa mergem la o salina. Se pare ca grecii au o parere foarte “buna” despre Romania, si au impresia ca nu exista nimic aici, incepand de la rosii, calculatoare si ce nu… Mai nou se pare ca noi nu avem sare si o importam toata din Grecia . Nu zic, sigur importam de toate, dar pentru linistea mamei am zis sa vizitam pana la urma o salina, si una mare, tocmai dincolo “de deal” in judetul Harghita.

La meteo vremea nu parea promitatoare, anuntandu-se ninsori dar eu sunt destul de curajoasa si nu ma las atat de usor convinsa de putina zapada. De fapt si mai bine, zapadaaaaa…

Daca nu v-ati prins inca, am plecat dis-de-dimineata, cu o intarziere de 30 minute spre Salina Praid. Ultima oara cand am vizitat Salina Praid a fost prin 2007.

Traseul a fost unul foarte folosit de mine, cu diverse scurtaturi pentru recuperarea timpului pierdut. Vroiam sa avem destul timp sa ajungem acolo si sa vizitam. De la Iasi pana la Praid sunt totusi 250 km, iar viteza medie este de 60km pe ora.

Asadar ca itinerar: Iasi- Tg. Frumos – inspre Roman pana la intersectia catre Suceava – Hanu Ancutei – Girov – Pt. Neamt – Bicaz – Cheile Bicazului – Gheorgheni – Praid si inapoi.

Din Cheile Bicazului a inceput sa ninga tare. Un pin statea stoic pe o stanca.

Dupa Cheile Bicazului drumul a devenit mai mult o partie, pentru ca cei care ar trebui sa dezapezeasca drumurile doar aruncau cate o lopata de pietris ici colo. Fereasca sa foloseasca care cumva si plugul. S-a mers domol pana la Gheorgheni printr-o ninsoare superba.

Cu telefonul m-am gandit sa documentez putin drumul daca tot mergeam in ritmul melcului. Mama era deja emotionata la atata zapada. Pe la Gheorgheni drumul a devenit practicabil pana la iesirea din Borzont inainte de serpentine. Sigur si acolo a inceput sa fie zapada, dar pentru ca sunt partii in zona, s-a mers lejer pana la Praid.

Pe la partii aglomeratie mare. Cu mic cu mare, schiurile in spinare.

Dupa inca vreo 10 km, ninsoarea s-a oprit si am ajuns rapid la Praid, unde eram entuziasmati ca am ajuns intr-un timp record, mai ales cu ninsoarea. Aveam la dispozitie cateva ore pentru explorat.

Am mers rapid la casa de bilete. Pretul pentru intrare este de 20 lei pentru un adult. Autobuze sunt cam din 30 in 30 minute si pentru intrare si pentru iesire. Am avut noroc si am asteptat doar 5 minute autobuzul.

In Salina nu se intra cu masini personale. Se foloseste doar autobuzul destinat. Inca se exploateaza in interior.

La intrare s-a mers doar vreo 2-3 minute in adanc, si imediat autobuzul a oprit. De la intrare se mai coboara cateva zeci de metri in adanc printr-un tunel amenajat cu scari.

Nu cred ca exista facilitati pentru cei cu dizabilitati, cel putin pentru traseul normal.

Ai mei erau deja emotionati, hihi… Dar haideti sa va prezint si Salina.

Salina este imensa si foarte impresionant amenajata. Aglomeratie mare la multiplele locuri de joaca. Locurile de joaca de prin mall-uri sunt minciuna pe langa distractiile existente pentru copii la salina. Leagane, topogane, balansoare, si evident un spatiu enorm pentru badminton…

Exista destule galerii imense pentru toata lumea cat si mese pentru picnic, televizoare, cosuri de gunoi ca sa nu care cumva sa aruncati gunoaie peste tot.

Haideti sa pun si o fotografie cu noi trei, mai ales ca sa vada curiosii noua mea tunsoare, cu specificatia ca mi-a crescut parul destul de mult fata de cum era initial

Se poate explora salina inca prin vreo 3 – 4 incaperi mari sapate la fel de grozav amenajate.

Exista de asemenea si o capela unde se tin regulat slujbe atat pentru ortodocsi, protestanti cat si pentru Romano-Catolici.

Ai mei erau peste tot locul, iar mama era extrem de satisfacuta ca poate sa le dea peste nas la greci, mai ales ca a documentat locul si cu aparatul foto, si cu telefonul, si evident ii voi da si eu fotografiile facute de mine.

Inca se lucreaza constant pentru marirea spatiilor din salina. S-a construit de altfel si un muzeu interesant unde este expusa istoria minelor de sare de la inceputuri pana in prezent, existand informatii si despre salina Telegedy, cea deschisa vizitatorilor.

In salina se gasesc mici standuri pentru suveniruri, restaurante, toalete, deci aveti cam de toate…

La iesire am aruncat o ultima privire dupa vreo 70 de trepte urcate.

La iesire am vazut ca exista un plan imens pentru extinderea salinei cu si mai multe incaperi: zona de teatru, restaurante si multe altele. Te poti pierde cu usurinta pe acolo daca nu ar exista semne clare.  Exista si zone de expunere a lucrarilor de arta.

Ne-am urcat in autobuz, dar traseul spre iesire de aceasta data a durat in jur de 10 minute. Intrarea si iesirea sunt realizare prin tuneluri diferite.

Nu am mai poposit mult, oprindu-ne doar sa luam ceva sare si evident un magnet de frigider pentru colectia mea.

Mai aveam doar o ora de lumina asa ca am mers cat de repede mi-a permis drumul pentru ca dupa Gheorgheni ma astepta acelasi drum nedeszapezit.

Daca doriti sa aflati mai multe informatii despre Salina, cat si orar de functionare, istoric, date de contact, puteti vizita site-ul lor oficial care este foarte informativ: Salina Praid.