Atmosfera de sarbatoare

Atmosfera de sarbatoare, asa este titlul unei teme primite la facultate. In ultima vreme ma cam intreb care e treaba cu sarbatorile astea, cu traditiile. Poate ca totusi eu nu mai simt sarbatorile asa cum le simteam cand eram copil mic la mama acasa. Si de ce as face-o. Au trecut 10 ani de cand sunt pe picioarele mele, si in ultimii ani sarbatorile s-au invartit in jurul nepoatei mele Isabela care anul acesta a implinit 7 ani.

Daca m-am straduit in mare sa fac ceva special, pentru ea a fost. Ca sa ii cream niste amintiri frumoase ale copilariei. Un Mos Craciun cu daruri multe, mirosul bradului in “camera de curat” si fosnetul ambalajelor de staniol pe care doar le desfaceam direct din brad si lasam ambalajul frumos tot in brad.

Timpul a trecut, si vremurile s-au schimbat. Suntem navaliti de supermarket-uri si hypermarket-uri si statii de bus, nu autobuz, si job-uri, blog-uri, post-uri, facebook, cool si ok. Din traditiile noastre nu a mai ramas mare lucru, si ce a mai ramas nu pot spune ca ma impresioneaza in mod special. Sigur, voi imbodobi si eu bradut si anul acesta, dar nu mai e ca alta data.

Pentru cele ce urmeaza sper ca aveti un stomac tare, pentru ca am vrut sa impartasesc prin fotografii o bucatica de traditie moldoveneasca adusa la secolul 21.

Este o intamplare din familia mea si nu doresc sa fie privita de catre membrii familiei care citesc blog-ul intr-un mod negativ, ci doar o povestire obiectiva.

Anul acesta sora mea s-a gandit si a planuit bine sa incerce sa recreeze oarecum atmosfera sarbatorilor din trecut. Ea oricum a fost tot timpul cea careia i-a placut sa gateasca, mai familista, mai cu traditiile, si mi se pare normal sa incerce sa ofere Isabelei, nepotica mea, amintiri frumoase. Astfel, ni s-a facut program, mie si lui Cosmin, de mers la tara la “taiatu porcului”.

Mi-am pregatit rapid aparatul, stiind ca vreau sa documentez si sa povestesc mai departe aceasta traditie. Pe de alta parte stiam ca ma va marca oarecum. Am ajuns la ora stabilita cu o zi inainte chiar daca intre timp se decalase planul putin mai devreme. Aveam deja aparatul pe umar, si de cum am sosit s-a si pus lumea pe treaba, pentru ca ma asteptasera pe mine ca sa inceapa.

Riciu, cainele din curte, era agitat la culme, stiind sigur ce avea sa se intample, sau poate a simtit nervozitatea celor implicati in acest performance. Are propria lui curte ingradita cu gard de sarma dintr-un motiv bine stiut. E cam agitat el asa de fel, si banui ca nu i-au placut nici cei oarecum straini de pe acolo.

Cum spuneam, oamenii s-au pus pe treaba imediat, si aici ma refer la tatal meu, cumnatul meu, si tatal cumnatului. Nici tatal meu nici cumnatul nu au mai injunghiat porc pana acum si nici nu planuiesc sa inceapa, asa ca sarcina a revenit cuscrului. Cosmin a stat departe ca de altfel si eu.

O diferenta mare fata de copilarie a fost lipsa zapezii. In loc de fulgi si zapada alba, au fost stropi de ploaie si namolul negricios, de parca pana si vremea stie ca e anotimpul injunghierilor.

Ca si atunci cand eram mica, dupa ce barbatii au intrat in cotet, zbieretele disperate ale porcului au inceput. La fel de puternice ca si in urma cu 20 ani. Macar asta nu s-a schimbat. Am incercat sa imi duc mainile la urechi dar aveam de ales intre a rezista cu aparatul in mana si a abandona performance-ul.

Injunghierea propriu-zisa nu a durat mult, si printre scandurile cotetului am vazut cutitul infingandu-se in jugulara porcului. A tras cuscru’ puternic de cutit de cateva ori aproape despicand capul cu totul. A fost o treaba de secunde pentru porc pana a ajuns la nemiscare.

L-au lasat cateva minute sa se scurga putin sangele si apoi cei trei barbati l-au carat cu greu pe o masuta de lemn asezata inclinat in curte.

A fost abandonat pe acea masa inca cateva minute pana s-au pregatit oamenii de urmatorul pas, dar nu cat sa se raceasca. Porcul era mort ca un animal, sau ca un om ucis de legea junglei. Cel mai puternic supravietuieste!

Cuscru’ a plecat, acest porc nefiind singurul care avea sa sfarseasca asa din ce am inteles. De fapt multi porci au sfarsit deja ca si porcul acesta, si sfarsesc in mod constant, doar ca supermarket-ul nu n-ii arata in reclame, ci ii vedem doar in forma de ceafa deja feliata si marinata apetisant in vitrina frigorifica.

M-am invartit in jurul porcului, studiind-ul si din fata si din spate. Cumnatul intre timp si-a pregatit metoda de parlit moderna. Nu se mai parlesc porcii cu paie ca pe vremuri. Cine mai are timp sa stea dupa asa ceva. Timpul costa bani!

S-a inceput la parlitul preliminar al porcului, pentru a scapa de jeg si namol si ce nu. Apoi s-a ras cu cutitul.

Si s-a parlit in continuare pana pielea facea basici.

S-a repetat actiunea asta cu fiecare particica.

Tomita, motanul gospodariei, si de fapt al Isabelei, intrase in starea de pradator si nu avea liniste prin curte, mirosul de sange si carne prajita inebunind-ul.

Sangele se scurgea in tot timpul asta din jugulara sfasiata a porcului.

Focul a avut grija sa usuce o mare parte din sangele scurs pe masa.

Cand eram mica, credeam ca porcii tipa pentru ca erau prinsi, dar cred ca poate animalele nu sunt atat de proaste. Intra instinctul de supravietuire in alerta, si atunci ei tipa cat ii tin plamanii dupa ajutor. La fel ca noi! Nu tipam pentru ca suntem superiori, ci tipam pentru ca am simtit pericolul si ne este frica de moarte!

Porcul a fost intors si pe cealalta parte, ca sa primeasca acelasi tratament cu focul puternic legat la butelia de gaz.

In cotet sangele inca nu se inchegase.

La o privire mai atenta, l-am vazut! Porcul ma privea! Cu limba atarnand uscata in gura din cauza focului. In tot timpul intamplarii asteia, nu ma puteam opri din a ma gandi la serialul CSI NY (Criminal Scene Inverstigation), si cum ei testeaza diferite arme pe carcase de porc, pentru ca, conformatia lor e atat de asemanatoare cu a noastra.

Parlitul din prima faza era aproape gata.

Peste acoperisurile caselor vechi, am vazut biserica satului. Inca se mai vede asa cum mi-o aduceam aminte din copilarie, mai putin monstruletul de cladire din dreapta care nu exista pe cand eram eu copil. Dar nu discut despre religie azi. Sigur mai in dreapta, in afara fotografiei a mai aparut si o vila mare cu acoperis rosu ca focu’, care definitiv nu era cand eram eu mica. Biserica asta m-am apucat sa o pictez la un moment dat. Un mos imi facuse un sevalet, si eu am gasit o bucata mare de etamina, am batut-o in cuie de un placaj, si am inceput sa imi amestec culorile cu aracet si sa incerc sa captez peisajul asa cum il vedeam de la geamul dormitorului.

Prima parte a parlitului porcului fiind gata s-a cinstit cu un pahar de rachiu de cazan autohton, pus intr-o sticla smechera de ceva tarie ruseasca.

Treaba abia acum incepea! S-a luat porcul la parlitul propriu-zis pana s-a copt soricu’ pe el.

Si nu a scapat nici un locusor.

Documentarea mea s-a oprit aici pentru ca nu am vrut sa mai stau si la transatul porcului. Ar fi fost un efort prea mare, asa ca m-am rezumat la a merge si a face prajituri cu sora mea si nepotica.

Isabela a refuzat sa vina sa calareasca porcul cand a fost chemata pentru ca a spus ca va avea cosmaruri dupa. Asa eram si noi la varsta ei, dar tot nu scapam de calarit porcul invelit in toale groase.

Deja aici ar trebui sa va zic ca nu sunt vegetariana. Dar banui ca sunt pe punctul de a deveni, pentru ca mi-am redus consumul de carne semnificativ in ultimul an. Cu toate astea, am mancat si eu la pomana porcului, cu mamaliga si branza de burduf. A avut gust mult mai bun decat carnea injectata din supermarket.

Uneori rad de Cosmin. De fiecare data cand mai luam lapte sau carne de la tara, imi spune ca are gust ciudat. Am ajuns cu totii sa nu mai fim obisnuiti cu mancarea nemodificata genetic.

As vrea sa va pot oferi o concluzie asa de final, dar nu o voi face! Ce pot face este sa va invit sa lasati un comentariu cu, ce anume va fac voua sarbatorile fericite!

Cumparatul excesiv din supermarket? Gatitul in cantitati industriale a mancarii care oricum se va strica, ca de doamne cine poate manca o pulpa intreaga de porc in 3 zile la o familie de 2 membri. Si cata bautura poti bea? De ce e nevoie sa reinoiesti tot din casa cu ocazia sarbatorilor?

De cativa ani eu am redus semnificativ cheltuielile de Craciun, bradul fiind singurul care mai primeste din partea mea atentie deosebita.

Sarbatori fericite tuturor!